Astăzi, 15 martie, se împlinesc 64 de ani de la botezul lui Nicolae Steinhardt, evreul convertit la ortodoxie
La 15 martie 1960, în timp ce se afla la închisoarea Jilava, el a fost botezat de ieromonahul basarabean Mina Dobzeu, naş de botez fiindu-i Emanuel Vidraşcu, un coleg de lot. După Revoluţie, a publicat celebrul „Jurnalul fericirii“, operă monumentală în care descrie pe larg acest moment.
„Părintele Mina, călugărul ortodox, mi-a impus numai câteva lecţii de catehizare şi le facem şezând pe marginea unui pat de fier, cu spatele spre uşă, unul lângă altul, vorbind în şoaptă (…) Lecţiile de catehizare merg foarte repede, părintele Mina e îngăduitor şi nepretenţios, şi e drept că şi eu mă dovedesc a cunoaşte destul de multe. Cei trei preoţi se sfătuiesc între ei, apoi vin să mă întrebe, vreau să fiu catolic sau ortodox? Le răspund fără şovăială că ortodox. Foarte bine. Mă va boteza călugărul. (…) Nu se poate şti când vom fi scoşi din celula 18 (e de tranzit) şi răspândiţi pe unde s-o nimeri. Este aşadar bine să nu mai amânăm. Botezul va avea loc la cincisprezece ale lunii.
La repezeală – dar cu acea iscusinţă preoţească unde iuţeala nu stânjeneşte dicţia desluşită – părintele Mina rosteşte cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap şi pe umeri tot conţinutul ibricului (căniţa e un fel de ibric bont) şi mă botează în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. De spovedit, m-am spovedit sumar: botezul şterge toate păcatele. Mă nasc din nou, din apă viermănoasă şi din duh rapid.
Cine a fost creştinat de mic copil nu are de unde să ştie şi nu poate bănui ce-nseamnă botezul. Asupra mea se zoresc clipă de clipă tot mai dese asalturi ale fericirii! (…) Este adevărat că botezul este o sfântă taină, că există sfintele taine!
După ce iese din închisoare, Steinhardt caută să-şi desăvârşească rapid convertirea la creştinism, iar pe 14 septembrie 1964 este împărtăşit la Darvari.
În tot acest timp, Steinhardt şi-a căutat o mănăstire, dar fără succes. Era un fost indezirabil politic, iar anii de temniţă comunistă pe care îi căra în spate se puteau oricând întoarce împotriva sa şi a celor cu care s-ar asocia. De-abia în 1976 descoperă Mănăstirea Rohia, unde petrece o vară întreagă în 1978, înainte de a se muta de tot în calitate de bibliotecar în anul următor. Ascunsă în pădure şi scăldată în linişte, Mănăstirea Rohia îl cucereşte din prima pe Steinhardt, iar în 1980 este tuns în monahism de către episcopul Iustinian Chira şi de către arhiepiscopul Teofil Herineanu. Până la sfârșitul vieții sale, a scris foarte mult, în paralel cu îndatoririle vieţii monahale.
La 30 martie 1989, a murit în urma unui infarct şi este înmormântat la Rohia sub numele Monahul Nicolae.
