Au trecut 23 ani de când ne veghează din stele. Dorel CHERECHEŞ a rămas în memoria noastră un specialist emblematic al silviculturii maramureşene şi româneşti. A rămas în memoria noastră ca omul care a pus bazele învăţământului silvic în Maramureş, înţelegând mai bine ca oricine că pădurea este o investiţie pentru viitor. A rămas, însă, în memoria celor care l-au cunoscut ca om iubitor de oameni și cetate, ca iubitor al frumosului.
Viaţa lui a fost prea grăbită şi s-a frânt, mult prea devreme, în urmă cu 23 ani. Dar profesorul, doctor în silvicultură, prorectorul, autorul de cărţi, autorul a sute de articole şi studii de specialitate a rămas în memoria colegilor, prietenilor, a celor care l-au cunoscut prin ceea ce a construit. O carieră profesională de excepție, un profil universitar select, un om dedicat semenilor săi, pe care i-a ajutat şi respectat. Cărţile scrise de el ca autor sau coautor vorbesc despre neodihna lui de a-şi face cunoscute gândurile şi ideile, în consens cu lumea în care trăia şi cu evoluţia globală, pe care o intuia mai bine ca oricine. A rămas OMUL Dorel Cherecheş.
În 9 noiembrie 2001, se retrăgea la margine de codru, lăsându-şi familia îndurerată şi pe veci nemângâiată.
In memoriam, Dorel Cherecheş, familia şi fundaţia care-i poartă numele readuc în memorie o pagină frumoasă a celui care a fost OMUL Dorel Cherecheş. Fiindcă lucrurile durabile şi amintirile rămân, chiar dacă timpul curge nemilos.
Să ne amintim de DOREL CHERECHEŞ aşa cum a fost.
Fie-i memoria binecuvântată!